
Hosted by Vlad Petreanu · EN

În această ediție, o conversație despre reziliență, despre felul în care trecutul și experiențele noastre personale ne construiesc personalitatea și prezentul și despre felul în care, examinând ce ne-a adus unde suntem, putem să ne schimbăm viitorul. Bianca Bianca Poptean a trecut prin atâtea șocuri în viață încât te miri că mai stă în picioare. Or, nu doar că nu s-a lăsat doborâtă, dar a ieșit mai puternică și mai înțeleaptă din toate încercările. Ea spune - foarte potrivit - \"Suntem, cu toții, urmașii unor supraviețuitori. Dacă ei au reușit, noi de ce n-am putea?\"

A descoperit România printr-o scrisoare de dragoste găsită într-un cufăr cu moșteniri ale familiei - o familie cu o istorie de peste 600 de ani. Scrisoarea l-a răscolit atât de adânc, încât a insistat să vină aici - prima dată în vremea comunismului, în ciuda Securității și spre recunoștința sătenilor ce și-au amintit de strămoșii săi. După Revoluție, s-a mutat cu totul aici, a învățat limba, a recuperat proprietățile familiei, le-a reabilitat și, ce să vezi, le-a deschis publicului, ca să poată oricine participa la bucuria lui. Ah, da, încă ceva: contele Kalnoky l-a făcut și pe prințul Charles să descopere farmecul Ardealului. Cum, care prinț? Actualul rege Charles al III-lea al Marii Britanii, desigur.

Interlocutoarea mea de azi a renunțat, la un moment dat, la cariera de specialist în resurse umane și jobul într-o corporație pentru a deveni antreprenor cultural - în domeniul cărților, dacă vă puteți imagina această probă de curaj într-o țară în care 70% dintre cetățeni nu citesc nici măcar o carte pe an, tirajele sunt minuscule iar librăriile deplorabil de puține. A pornit un proiect online, iCarte, iParte, pe care-l folosește, ce să vezi, pentru a scoate oamenii din online și a-i aduce, fizic, în tabere de lectură și alte evenimente legate de universul cărților. Ideea pare să funcționeze. Am invitat-o să ne explice.

Ce faci după ce se evaporă faima? Cosmin Tudoran cred că știe răspunsul. Prin anii 2000 trupa din care făcea parte, alături de alți doi prieteni din Bistrița, rupea toate topurile cu piesele lor pline de ironie și umor absurd. Unele dintre refrenele lor au devenit meme înainte de vremea memelor - cine n-a rostit, măcar o dată, cu năduf și bucurie vinovată, \"ce bine-mi pare că ai luat țeapă?\" Dar aproape la fel de brusc precum a apărut, trupa a și dispărut. Cosmin s-a reinventat complet: a studiat horticultura, a intrat în lumea vinului și a devenit sommelier. În acest episod Oameni de fapt vorbim despre celebritate la 20 de ani, despre ce rămâne în urma ei, despre curajul de a o lua de la capăt, pe un cu totul alt drum.

Din afară, Mirela Retegan dă senzația unei colecționare de succese. Micuța companie de animație și petreceri prin grădinițe, fondată de ea acum 20 de ani, a crescut și s-a transformat în aceste decenii într-un fenomen social și cultural de anvergură națională. Mii de spectacole, sute de mii de spectatori, peste 2 miliarde de vizualizări în online trebuie să aibă o explicație, nu? Asta caut în acest episod al emisiunii, dar nu numai: în conversația cu Mirela Retegan, vreau să înțeleg și cum se raportează ea la eșec, cum înțelege nereușitele și cum depășește propriile-i căderi.

Cât ești, de fapt, din tot ceea ce spui că ești? Sau din ceea ce crezi că ești? E nevoie ca viața să te pună într-o situație limită pentru a cunoaște răspunsul adevărat la aceste întrebări. Pe Chris Simion și Tiberiu Mercurian viața i-a dus acolo. Acum 9 ani, ei au decis să construiască, din donații, primul teatru privat din România, din ultimii 80 de ani. Și tot acum 9 ani, Chris a fost diagnosticată cu cancer. Alții s-ar fi prăbușit. Ei au răzbit.

Marius Tudosiei este un băcan cu comportament de detectiv: umblă prin toată \'ara după alimente și ingrediente produse artizanal, de foarte bună calitate și cu un gust de neuitat. Face asta de mai bine de 15 ani. Este atât de încântat de ce (tot) descoperă, încât ar vrea să ajute cât mai mulți consumatori - adică pe noi - să ne întâlnim cu ceea ce cresc, cultivă și oferă micii producători alimentari din România. Pentru asta, a fondat Asociația Lanțul Alimentar Scurt. M-am dus la băcănia lui ca să-l întreb cum ar arăta România dacă asociația lui și-ar atinge obiectivele. L-am găsit frământând cozonaci - și așa și începe conversația noastră. Bine, și cu mine înfulecând din bunătățile din jur, că n-am scăpat :)

În acest episod, un dialog despre jurnalismul trăit la maximum, ca reporter în zone de conflict. Adelin spune că e cea mai ușoară meserie din lume, pentru că \"nu fac decât să relatez ce văd în jur\". Îți trebuie ceva încăpățânare pentru a-i deschide carapacea asta de adolescent teribilist și a-l face să povestească și situațiile limită prin care a trecut - dar, chiar și atunci, își îmbracă vulnerabilitatea într-o autoironie sănătoasă.

O conversație despre începuturile ei profesionale; despre cum se construiește o anchetă de presă și despre răspunderea verificării riguroase a unor informații ce expun furtul și impostura unui puternic al zilei. O discuție despre cât te costă, psihologic, să rămâi pe drumul tău atunci când fiecare dezvăluire ridică un nou val de atacuri, defăimări și intimidări. Vorbim, azi, la Oameni de Fapt, despre impostură, putere, frică — și despre îndârjirea de a merge mai departe când ți se opune nedreptatea.

Viața Laurei Fincu s-a schimbat cu totul acum aproape două decenii, când a salvat un cățel cu oase frânte. Era studentă, urma să devină specialistă în comunicare și relații publice, dar cățelul Sache și rugămintea lui mută de a fi scăpat de suferință a ajutat-o să-și găsească menirea. A dezvoltat o operă de binefacere adresată prietenilor noștri necuvântători. Acum, cu ajutorul a mii de donatori, se pregătește să dea în folosință primul spital veterinar social din România - care se va numi... cum altfel decât Sache.