31% dintre bărbații și băieții din gen Z (născuți între 1997 și 2012) consideră că soția ar trebui să se supună întotdeauna soțului. Pe de altă parte, numai 13% dintre bărbații din generația Baby Boomers (născuți între 1946 și 1964) au aceeași părere. Aceste date apar într-un sondaj global, realizat de Ipsos și Institutul Global pentru Leadershipul Femeilor din cadrul King's College London, pe un eșantion de 23.000 de persoane din 29 de țări. Studiul arată o orientare constantă spre o viziune tradițională asupra rolurilor de gen. Cum am ajuns aici? Am întrebat-o pe Ionela Băluță, sociologă, profesoară la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, directoarea Centrului pentru Politicile Egalităţii de Şanse.

Ionela Băluță: „E o intensificare, pe care o constatăm de aproape două decenii, a rolurilor conservatoare și a ceea ce numim manosferă – comunități și spații online care, de la Inceli, la Alpha Males, la Sigma Males, promovează acest discurs, că ar fi o criză a masculinității și că una dintre principalele sale cauze ar fi feminismul, egalitatea de gen, emanciparea femeilor. E o explicație pe care tinerii bărbați, bărbații care se găsesc în situații economice precare o îmbrățișează pentru că e mai ușor să spui vinovate sînt femeile și soluția e să redevin eu bărbatul Alpha, bărbatul adevărat, să-mi impun voința în cuplu, în familie, decît să te gîndești că, de fapt, precaritatea economică, nesiguranța joburilor, inegalitățile economice sînt rezultatul unui sistem economic, al unor decizii politice mai greu de schimbat.”

Feminismul vorbește despre masculinitatea toxică și critică rolurile tradiționale de gen. Ce propune în loc?

Ionela Băluță: „Eu prefer să vorbesc despre masculinitate hegemonică și nu toxică, pentru că mi se pare important să înțelegem că nu căutăm vinovați și că nici nu există vinovați și că e un sistem de putere social construit pe aceste inegalități între femei și bărbați. Masculinitatea hegemonică e făcută exact din toate aceste caracteristici, că bărbații sînt superputernici, ei trebuie să domine, ei nu trebuie să arate slăbiciune. Vine la pachet cu foarte multe reguli, norme, care, da, în general îi avantajează pe bărbați pentru că, iată, au acces la poziții de putere, stabilesc relații de putere în cuplu. Dar există și studii făcute, de exemplu, de Equimundo sau de Men's Development Network, pe ceea ce ei numesc Man Box, o cutie a masculinității, care arată o corelare destul de îngrijorătoare între asumarea acestor valori din masculinitatea hegemonică și comportamente de risc. Tinerii care sînt acolo își asumă mult mai des riscuri, de la condus sportiv pînă la consumarea diverselor substanțe, ca să arate că sînt bărbați adevărați. La fel, tinerii care sînt în această Man Box nu cer ajutor atunci cînd au probleme emoționale, psihologice, pentru că un bărbat e puternic. Și atunci ajungem la situația în care rata de sinucideri în rîndul bărbaților este mult mai mare decît în rîndul femeilor. Prin acest sistem patriarhal se construiește masculinitatea hegemonică pe care o critică studiile și mișcările feministe. Ceea ce arătăm în studiile de gen și ceea ce revendică spațiile feministe este, de fapt, o reconfigurare a rolurilor și a raporturilor de gen într-un sens mai echilibrat, în care și bărbații pot să fie empatici, și bărbații pot să plîngă, cînd sînt în situații în care orice ființă plînge. În care acceptăm că și femeile pot să fie inteligente, puternice. Ce ar trebui să înțeleagă bărbații este că asta este și în avantajul lor. Reconfigurarea normelor patriarhale ne ajută pe toți să ne găsim mai bine un loc în viața socială, profesională, în viața de cuplu.”

Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin

Un produs Radio România Cultural