Podcast
30 de ani de libertate - Un proiect RRC
Hosted by Radu Croitoru · EN
La implinirea a 30 de ani de la Revolutia din decembrie 1989, Radio Romania Cultural a realizat mai multe portrete ale eroilor si martirilor anticomunisti. Cateva dintre ele pot fi ascultate in acest podcast. Tot aici, veti putea asculta seria AMINTIRI DIN TEMNITELE COMUNISTE, un proiect realizat de Anca Mateescu.
11episodes
Episodes
Newest firstAll episodes
Radio Europa Libera - eroii nevazuti
Jun 7, 202101:00:13Tap to summarizeÎn anii dictaturii comuniste, Radio Europa Liberă a fost singura sursă credibilă de informații pentru milioane de români. Pe undele sale veneau vești din lumea liberă pentru cei ale căror destine fusesără capturate de regimul dictatorial. Dar Europa liberă a fost mai mult decît un post de radio: a fost un fenomen. Ascultați un documentar despre eroii nevăzuți (dar auziți!) care au vestit libertatea. Matei Martin
Transcribe →Vadim Pirogan
Jun 6, 202100:02:28Tap to summarizeVadim Pirogan s-a născut în anul 1921, în orașul Bălți, care, la vremea respectivă, făcea parte din România. Când Basarabia este ocupată de sovietici, Pirogan, absolvent a cinci clase la liceul Ion Creangă din Bălți, se înscrie pe lista celor care doreau să se refugieze în România. Ajunge, însă, în lagărele morții din Siberia, cunoscând, astfel, regimul concentraționar comunist la el acasă. După cinci ani de lagăr, se întoarce la Bălți și se înscrie la liceul pedagogic din localitate. Urmărit, din nou, de NKVD, părăsește Basarabia și se stabilește la Lvov. Abia după 1989 revine în Basarabia și începe lupta pentru drepturile moldovenilor. Vadim Pirogan înființează, la Chișinău, Muzeul Memoriei Neamului, care documentează tragedia românilor din Basarabia și crimele comise de sovietici. Și-a păstrat, până la sfârșit, dragostea pentru oameni și credința că, până la urmă, adevărul iese la iveală.
Transcribe →Theodor Enescu
Jun 6, 202100:02:31Tap to summarizeCriticul și istoricul de artă Theodor Enescu s-a numărat printre oamenii de cultură condamnați în procesul Noica-Pillat, unul dintre cele mai celebre procese împotriva intelectualilor, primul arestat al grupului fiind Constantin Noica, în decembrie 1958, iar ultimul inculpat, Nicolae Steinhardt, în ianuarie 1960. Toți cei 23 de intelectuali au fost torturați, umiliți, acuzați de a fi încercat să submineze regimul și condamnați exemplar, pentru a-i înspăimânta și a-i reduce total la tăcere pe cei care mai erau interesați să-i critice pe comuniști. Capii loturilor, Constantin Noica și Dinu Pillat, au primit câte 25 de ani muncă silnică iar cele mai mici pedepse, 6 ani închisoare corecțională, le-au avut Simina Mezincescu și Păstorel Teodoreanu. Theodor Enescu sau blândul Toto, cum îl numea colegul de lot și prietenul Alexandru Paleologu, a căpătat o pedeapsă de 7 ani de închisoare corecțională. Fusese prieten cu cine nu trebuia, citise ce nu trebuia, gândise ce nu trebuia.
Transcribe →GABRIELA DEFOUR VOICULESCU DESPRE ARESTAREA TATĂLUI SĂU, SCRIITORUL VASILE VOICULESCU
Jun 6, 202100:02:38Tap to summarizeȘaptezeci și patru de ani avea scriitorul Vasile Voiculescu atunci când l-au arestat. în seara de 4 august 1958, așa cum îmi povestea fiica sa, Gabriela Defour Voiculescu. Presimțea că va ajunge în închisoare și se grăbise să termine Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară, ciclul de poezii la care ținea cel mai mult și pe care nu a mai apucat să-l vadă tipărit. Lucrurile pământești nu-l mai interesau, îmi spunea tot fiica sa, nu a dat importanță faptului că i-au luat comuniștii casa din Cotroceni și toate bunurile, dar, când a auzit că i-a fost confiscată biblioteca de 10.000 de volume, Vasile Voiculescu ar fi spus: de-acum pot să mor! După 4 ani de temniță grea, a ieșit din închisoare bolnav de TBC la coloană și a mai trait, imobilizat la pat, mai puțin de un an.
Transcribe →Alexandru Mihalcea
Jun 6, 202100:02:41Tap to summarizeNăvodul a cules orbește totul: pești, melci, ierburi, scrie Alexandru Mihalcea în Jurnal de ocnă. Studentul la jurnalistică, de 22 de ani, s-a aflat și el în acest năvod. A fost arestat în 1959, împreună cu alți colegi de facultate, acuzat că ar fi „calomniat arta, literatură şi scriitorii progresişti după 23 August, că simpatizează cu evenimentele din Ungaria, că ascultă posturi de radio imperialiste” și a fost condamnat la 4 ani de închisoare pentru „uneltire împotriva ordinii sociale”. Motivul a fost de fapt altul, mi-a povestit Alexandru Mihalcea: refuzase, cu câțiva ani înaintea arestării, să lucreze pentru Securitate. Intreaga configurație a vietii lui a fost atunci programata, a devenit un ins care nu mai era deloc stăpân pe propriul destin. A trecut prin închisorile de la Uranus, Jilava, Gherla, lagărele de la Poarta Albă, Salcia, Luciu-Giugieni. În colonia de muncă forțată de la Stoenești, scriitorul Ion Omescu l-a învățat, în trei luni de zile, limba franceză. După eliberarea din închisoare, avea să obțină și o diploma în limba și literatura franceză la Universitatea din București, după care va fi profesor de franceză, vreme de două decenii, la Constanța. După 1989, adică după 30 de ani de când fusese exmatriculat de la Facultatea de jurnalistică, Alexandru Mihalcea ajunge să lucreze în presă, ca redactor la revista Tomis și corespondent al ziarului „România liberă” pentru Dobrogea.
Transcribe →Mihai Radulescu
Jun 6, 202100:02:30Tap to summarizePentru mulți dintre deținuții politici închisoarea a fost atât loc de suferință, cât și universitate. Sunt celebre conferințele ținute de filosofii Ion Petrovici la Aiud sau Mircea Vulcănescu la Jilava, în anii 50, când elita intelectuală din România se mutase forțat în temnițele comuniste. Mihai Rădulescu era student în anul al doilea la Filologie, când a fost arestat, în noiembrie 1956, și condamnat în lotul studenților care au vrut să organizeze un miting de solidarizare cu Revoluția din Ungaria. Între 20 și 24 de ani, Mihai Rădulescu și-a continuat, astfel, studiile la Jilava, Gherla, și în coloniile de muncă forțată de la Periprava și Luciu-Giurgeni. După 1989, a înființat editura Ramida unde a publicat, vreme de 10 ani, memoriile foștilor deținuți politici din România, cât și studiile sale despre comunism și literatura de detenție.
Transcribe →BARBU CIOCULESCU DESPRE UNCHIUL SĂU, RADU CIOCULESCU, MORT ÎN ÎNCHISOAREA DIN DEJ
Jun 6, 202100:02:40Tap to summarizeAșa și-l amintea scriitorul Barbu Cioculescu pe unchiul său, Radu Cioculescu, mort în 1961, în închisoarea din Dej. Publicist, critic muzical, director adjunct al Operei Române din Bucureşti şi al Filarmonicii Române, secretar de redacţie al Revistei Fundaţiilor Regale, administrator delegat al Societăţii Române de Radiodifuziune, traducător al capodoperei lui Proust, În căutarea timpului pierdut – sunt doar câteva repere din biografia unui om care și-a sacrificat viața ca să nu-și trădeze idelurile în care credea. Spre desoebire de fratele mai mic, Șerban, care ne-a lăsat moștenire căteva adeziuni la politica PCR, un titlu de academician al Republicii Socialiste România dar și o operă care-i asigură un loc printre cei mai importanți critici și istorici ai literaturii române, de la Radu Cioculescu ne-au rămas câteva traduceri și articole risipite prin presa vremii și exempul unei vieți în care nu a acceptat compromisul, pactul cu Puterea, nici măcar de dragul vieții. Radu Cioculescu a fost membru al Partidului Național Țărănesc, arestat în anul 1949, împreună cu alți lideri national țărăniști și condamnat la 12 ani muncă silnică pentru „complot contra ordinii de stat”. A trecut prin închisorile de la Jilava, Aiud, Pitești, Ocnele Mari și a murit în 1961, în închisoarea de la Dej, la vârsta de 60 de ani.
Transcribe →Micaela Ghitescu
Jun 6, 202100:02:38Tap to summarizeMicaela Ghițescu era studentă a Facultății de Filologie din București când a fost arestată, implicată în procesul ambasadelor, “lotul francez”, și condamnată la 4 ani de detenție politică din care a făcut trei. Pretextul a fost corespondența pe care a avut-o cu Marcel Fontaine, fostul director al Liceului Francez din București, o corespondență cât se poate de banală dar care a transformat-o pe Micaela Ghițescu într-un „duşman al poporului". Prima acuzație a fost de „crimă de înaltă trădare", apoi a fost reîncadrată la „complicitate la delict de agitaţie publică". În pușcărie a stat trei ani fără trei săptămâni și unul dintre momentele pe care și le amintea cu maximă precizie era acela când a cântat „Odă Bucuriei" la moartea lui Stalin. După eliberare, a reușit cu greu să-și termine studiile, să-și găsească ceva de lucru, să înceapă să traducă pentru a avea din ce trăi. După 1990, a devenit una dintre cele mai apreciate traducătoare din România, în special din literatura portugheză. Și tot după Revoluție, s-a numărat printre cei puțini care s-au încăpățânat să editeze “Memoria - revista gândirii arestate”. Micaela Ghițescu a murit anul acesta, cu două luni îninte de a împlini 88 de ani.
Transcribe →Annie Samuelli
Jun 6, 202100:02:11Tap to summarizeZidul despărțitor se numește cartea scrisă fără creion și hârtie, gândită de către Annie Samuelli în anii de detenție politică. 12 din cei 20 cât fusese pedeapsa inițială. Două decenii de muncă silnică pentru crimă de înaltă trădare. Annie și sora ei, Nora, au fost judecate în așa numitul „proces al bibliotecilor americană și engleză” și s-au trezit, dintr-o dată, în lumea din spatele gratiilor despărțitoare. Femei din generații, etnii, clase sociale și credințe diferite au fost supuse, ani în șir, la un regim de exterminare fizică și mentală. Annie Samuelli îmi povestea că, la un moment dat, într-o celulă a penitenciarului de la Mislea s-au trezit laolalta Maria Antonescu, văduva Mareșalului Antonescu, văduva lui Corneliu Zelea Codreanu și cumnata ei, Iridenta Moța, legionare, Eleonora Bunea Wied, verișoară a Regelui Mihai și cele două surori Samuelli, evreice. „Un buchet frumos” a spsu directoarea închisorii. Se miza pe faptul că cele șase se vor sfâșia între ele. Nu s-a întâmplat asta. Aveau toate un interes comun: supraviețuirea.
Transcribe →Sorin Tulea
Jun 6, 202100:02:10Tap to summarizeMotocicleta construită de aviatorul Sorin Tulea în închisoarea din Aiud, împreună cu alți doi ingineri ai regimului burghezo-moșieresc, se află astăzi la Memorialul Victimelor Comunismului de la Sighet. Inginer de aeronave, pilot de elită pe frontul sovietic, provenind dintr-o familie bogată, Sorin Tulea părea predestinat pentru ceea ce am putea numi o carieră strălucită. A avut un avion personal, a învățat să piloteze la școala Ioanei Cantacuzino. La sfârșitul războiului, a fost doborât de sovietici pe teritoriul României, în timpul întoarcerii dintr-o misiune de bombardament. Sare cu parașuta din avionul în flăcări și scapă cu viață, dar cu arsuri grave care necesită doi ani de spitalizare și multe operații. După ce se vindecă, ajunge în temnițele comuniste. Reușește să supraviețuiască și celor 16 ani de închisoare politică.
Transcribe →