
Hosted by RFI România · EN
Descoperiți in fiecare dimineață cele mai importante subiecte din presa internațională în revista presei internaționale realizată de Ovidiu Nahoi.

Ungaria blochează finanțarea europeană de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina și, împreună cu Slovacia, blochează cel de-al 20-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei. În același timp, Budapesta a desfășurat armata în jurul centralelor energetice. Presa internațională comentează situația tensionată, cu puțin timp înainte de alegerile din 12 aprilie. Comentând acuzațiile lui Viktor Orban, potrivit cărora Ucraina ar urmări să atace sistemul energetic al Ungariei, BBC consideră că ”nu există nicio indicație că Ucraina ar plănui vreun fel de atac, iar forțele sale armate sunt deja puternic tensionate, dată fiind invazia rusească. Orban a încercat de mult timp să prezinte Kievul ca încercând să atragă Ungaria în război și a încercat în repetate rânduri să blocheze ajutorul financiar acordat Ucrainei”. The Hill îl descrie pe Orba drept un pion al lui Putin. ”Orbán –– în mod ridicol –– încearcă să-i convingă pe alegătorii maghiari că Ucraina pregătește atacuri cinetice împotriva „sistemului energetic al Ungariei”. Alegătorii maghiari ar trebui să fie precauți cu privire la un posibil atac sub steag fals. Ucraina nu este în război cu Ungaria, chiar dacă aceasta din urmă a fost într-un război soft împotriva Ucrainei”. UE nu trebuie să se lase șantajată de Orbán, subliniază Corriere della Sera: „Vetoul împotriva împrumutului european vine exclusiv din partea prim-ministrului ungar, care în prezent face campanie pentru realegere și este în urma contracandidatului său din PPE, Péter Magyar. Dar, peste o lună, Ucraina se va confrunta cu falimentul național. Nu mai este timp”, avertizează ziarul italian. În timp ce Die Welt este de părere că „având în vedere situația globală actuală, și Orbán ar trebui să susțină o UE puternică, mai ales că țara sa depinde în mare măsură de fondurile UE. Lumea este mai divizată ca niciodată în blocuri de putere și este mai puțin posibil ca niciodată să joci în mai multe echipe. Orbán și Fico ar trebui să înțeleagă acest lucru.” (Sursa. Eurotopics) De partea sa, ziarul ungar Magyar Nemzet relatează că, potrivit premierului Orban, ”planul era să obțină rezultate bune la alegerile pentru Parlamentul European din 2024 și să înființeze alianța Patrioților, lucru care s-a și realizat. Între timp, a avut loc schimbarea americană la care spera. A existat o schimbare în Slovacia; Babis a câștigat în Republica Cehă. În Polonia, schimbarea s-a produs la nivel prezidențial, în timp ce guvernul se confruntă cu dificultăți. Italienii sunt alături, consideră el. Acum așteaptă un progres în Franța. Alegerile anticipate ar putea fi convocate oricând, dar în 2027 candidatul grupului Patrioți pentru Europa ar putea avea și el o șansă mare la alegerile franceze. Atunci ar putea apărea o situație în care negocierile privind reorganizarea Uniunii Europene ar putea începe”.

Presa internațională comentează discursul despre Starea Națiunii ținut de președintele Donald Trump în fața Congresului. Jurnaliștii se întreabă în ce măsură acest discurs poate opri scăderea de popularitate a președintelui, relevată de sondaje. În discursul său, Trump a încercat „să recâștige controlul asupra a două probleme în care a pierdut recent teren: economia și imigrația”, notează The New York Times. ”Donald Trump sfidează justiția și ignoră haosul”, titrează revista franceză Le Point. ”În fața unui Congres divizat, președintele a petrecut aproape două ore lăudându-și succesele economice și diplomatice. Cu toate acestea, rezultatele la mijlocul mandatului nu reușesc să convingă”. În nota caracteristică Daily Beast consideră că ”Discursul lui Trump despre Starea Națiunii a fost prost. Iar starea reală a uniunii noastre este mai proastă. Membrii republicani ai Congresului, zombificați, au bătut din palme ca niște foci de circ și au strigat la comandă, în timp ce democrații, cu puține excepții, au rămas mai mult sau mai puțin inerți. Deși contrastul i-a făcut pe Trump și legiunile sale MAGA să simtă că mesajul lor penetrează, realitatea a fost că discursul a avut probabil prea puțină importanță”. Laude pentru Donald Trump în New York Post: ”Discursul lui Trump a fost un succes, arătând exact cât de nebuni sunt democrații. A fost războinicul fericit pe care ni-l doream să fie, cu un mesaj puternic și clar. El a scos la iveală cu abilitate nebunia pozițiilor democraților privind imigrația ilegală, criminalitatea și problemele transgen - semnalând în repetate rânduri obsesia lor pentru „drepturi” specifice în detrimentul bunului simț”. The Hill vorbește despre ”Discursul delirant al lui Trump” . Potrivit publicației care urmărește dezbaterile Congresului, ”discursul a invocat numeroase victorii, chiar dacă a trebuit să le inventeze. Trump și-a repetat afirmația frecventă că inflația „scade vertiginos”, chiar dacă prețurile de consum sunt încă în creștere. Și-a asumat meritul pentru „cea mai mare scădere a criminalității din istoria înregistrată”, chiar dacă cea mai mare parte a acestei scăderi a avut loc între 2023 și 2024, în timpul mandatului președintelui Joe Biden. El a susținut că ratele ipotecare sunt la „cel mai scăzut punct din ultimii patru ani”, în ciuda faptului că ratele pe 30 de ani sunt cu 2 puncte procentuale mai mari decât în aceeași perioadă a președinției lui Biden. Cu președinția sa în pericol, nicio minciună nu părea prea mare sau prea disperată pentru Trump”. BBC relatează la rândul său că Donald Trump a ținut marți seară un discurs combativ. Cu ochii pe alegerile cruciale de la mijlocul mandatului, a adresat națiunii un discurs de marketing, un strigăt patriotic de mobilizare susținătorilor săi loiali și batjocuri la adresa adversarilor săi politici”. El Pais vorbește despre ”tensiunea care predomină în politica americană și care într-un fel, a condamnat ceremonia de marți, unul dintre ritualurile preferate ale Washingtonului, la irelevanță: cu siguranță, nimeni nu a schimbat tabăra după ce l-a ascultat pe Trump timp de aproape două ore”.

Președintele american Donald Trump își intensifică presiunea asupra Iranului. El a avertizat că se vor întâmpla „lucruri rele” dacă Iranul nu va accepta condițiile puse de Washington. De partea sa, Iranul spune că vrea să negocieze dar este gata și de o confruntare. Comentatorii discută despre consecințele unui atac american, în Orient dar și în Statele Unite. L’Express vorbește despre îngrijorările de la Pentagon cu privire la o potențială confruntare cu Iranul. ”În timp ce Statele Unite își adună trupele în jurul Iranului, șeful Statului Major Interarme, Dan Caine, și-a exprimat rezervele cu privire la un potențial atac, subliniind riscurile pentru soldații americani și un stoc insuficient de muniție”. The Independent relatează că Trump a ripostat pe platforma sa de socializare împotriva a ceea ce a numit „știri false” lansate de Caine. Potrivit ziarului, ”Trump ia în considerare un atac asupra Iranului de săptămâni întregi, ceea ce ar putea răspândi haos și conflict în regiune. Iranul reprezintă o amenințare puțin perceptibilă pentru SUA, iar un atac neprovocat ar încălca probabil dreptul internațional. Iranul și-a exprimat speranța că negocierile pot da roade, dar a respins ceea ce numește o serie de cereri maximaliste ale SUA cu privire la îmbogățirea nucleară, rachetele balistice și sprijinul pentru intermediari regionali. Analiștii au remarcat că multe dintre cerințele Washingtonului adresate Teheranului se aliniază cu prioritățile israeliene”. The Washington Post atenționează că ”deși Statele Unite au baze în regiune, în special în Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, aceste țări refuză să permită lansarea unei ofensive împotriva Teheranului de pe teritoriul lor de teama represaliilor. Prin urmare, o astfel de operațiune ar prezenta riscuri nu doar pentru personalul militar desfășurat la fața locului”. Le Monde își pune întrebări cu privire la amenințările americane și adevăratul lor scop. ”Donald Trump vorbește despre un război ale cărui obiective rămân nedefinite deocamdată. Încearcă președintele SUA să-și consolideze poziția pentru negocieri ulterioare sau să distrugă un program nuclear despre care susținea în iunie că a fost anihilat? Să fie, oare, ținta programul de rachete balistice dezvoltat de Teheran, o amenințare reală pentru toți vecinii Republicii Islamice? Are el în vedere o schimbare de regim la Teheran, un rezultat care cu greu ar putea fi obținut prin bombardamente, oricât de masive ar fi fost acestea? Oscilările sale din timpul revoltei din ultimele săptămâni, inclusiv promisiunea unui ajutor care nu s-a materializat niciodată, au arătat că poate fi indiferent față de soarta poporului iranian. Donald Trump este amator de gesturi mărețe, campanii scurte urmate de un comunicat de victorie. Nu există nicio garanție că situația Iranului se pretează acestei abordări”. USA Today analizează consecințele interne ale deciziilor lui Donald Trump. ”Criticat de MAGA pentru întâlnirile sale frecvente cu lideri străini la Casa Albă și pentru concentrarea generală pe războaie și încheierea de acorduri de pace, președintele și-a intensificat călătoriile interne înainte de alegerile de la jumătatea mandatului Imaginea unui Trump care va ataca Iranul pentru a doua oară, exact când urmează să facă un turneu prin țară, nu ar fi una ideală”.

Împlinirea a patru ani de la declanșarea invaziei rusești împotriva Ucrainei reprezintă un subiect predilect în presa internațională. Comentatorii semnalează câștigurile minime ale Rusiei, dar știu că Vladimir Putin nu are de gând să se oprească. „După aproape patru ani de război împotriva Ucrainei, Vladimir Putin încă nu a obținut victoria la care spera”, își începe editorialul ziarul Le Monde. „Rezistența ucraineană și mobilizarea occidentală au zădărnicit planurile FSB, care îi promiseseră președintelui o victorie rapidă și ușoară. Deconectat de realitate și izolat după un sfert de secol la putere, liderul de la Kremlin se trezește prins într-un război de uzură, care provoacă ravagii pentru câștiguri teritoriale limitate. Putin spera să profite de revenirea lui Donald Trump la Casa Albă pentru a pecetlui rapid un «acord de pace», cu complicitatea Washingtonului. El rămâne prins în logica sa belicosă, mânat de o căutare existențială a victoriei pentru a-și justifica viziunea istorică și ambițiile militare. O nouă ofensivă pe un alt front european ar fi o evadare irațională, dar nu mai irațională decât tragica sa decizie de a invada Ucraina acum patru ani.” USA Today observă la rândul său că „liderul rus i-a convins pe Trump și pe negociatorii americani, inclusiv pe trimisul prezidențial Steve Witkoff, că dorește să încheie un acord – chiar dacă Moscova lansează rachete și drone asupra orașelor ucrainene. Războiul pe care Trump a jurat în repetate rânduri că îl poate încheia într-o singură zi are acum patru ani”. Pentru First Post, „războiul dintre Rusia și Ucraina a arătat o oglindă a Occidentului, expunând fracturi în credința îndelungată în descurajare, coeziune transatlantică și legitimitatea internaționalismului liberal. De asemenea, a grăbit calea către o ordine mai multipolară în care Sudul Global - și India în special - caută o voce distinctă”. La rândul său, revista Forbes constată că Rusia și Ucraina nu sunt deloc mai aproape de pace, după patru ani de război la scară largă. Timp de peste un an, președintele american Donald Trump și administrația sa au condus negocierile pentru a pune capăt războiului. Aceste eforturi, însă, nu au dus la încetarea războiului. Potrivit analizei publicației ucrainene Kyiv Post, strategia Rusiei nu s-a schimbat: „Ucraina trebuie zdrobită prin uzură în timp ce se agită sabia armelor nucleare. Rusia pariază pe faptul că democrațiile nu au curajul pentru sacrificii prelungite, cu riscul unui război nuclear. Până acum, având în vedere că administrația lui Donald Trump declară „nu este războiul nostru”, pariul lui Putin a dat roade. Publicația spaniolă La Vanguardia, citată de Eurotopics, notează că, din perspectiva europenilor, „Putin nu trebuie lăsat să câștige, deoarece acest lucru ar deschide calea pentru o nouă agresiune rusească. Cea mai mare teamă din capitalele Europei este că presiunea asupra lui Zelenski ar putea produce un fals sfârșit al războiului, după care Putin s-ar putea reînarma și ar putea ataca din nou.”

Se împlinesc marți patru ani de la declanșarea invaziei pe scară largă a Rusiei împotriva Ucrainei. Patru ani de rezistență eroică a ucrainenilor. Patru ani în care Rusia nu și-a atins obiectivele, notează presa internațională. ”După 4 ani de război purtat de Rusia în Ucraina, pacea este încă greu de întrevăzut, în ciuda eforturilor SUA”, transmite ABC News. ”Când invazia la scară largă a Ucrainei de către Rusia a depășit 1.418 zile luna trecută, de fapt a depășit oficial o etapă istorică - același interval de timp necesar Moscovei pentru a învinge Germania nazistă în al Doilea Război Mondial”. CNN amintește cum Vladimir Putin, omul forte al Kremlinului, își dezvoltase deja înainte de 2022 o tendință spre utilizarea forței. ”Războaiele lui Putin în Cecenia, Georgia și Siria, precum și acțiunile militare din Crimeea și estul Ucrainei, i-au adus succesul la un cost relativ mic. Dar invadarea celei de-a doua țări ca mărime din Europa, după Rusia însăși, era o perspectivă potențial catastrofală care, cu siguranță, ar fi trebuit să-l pună pe gânduri pe un strateg rece precum Putin. Se pare că nu”. The New York Times consideră că acum, Ucraina a depășit un punct fără întoarcere. ”Kievul este obosit. În cea mai mare parte a celor patru ani, capitala a insistat să își mențină sau să își restabilească viața urbană vibrantă obișnuită. Teatrele au funcționat, la fel ca și galeriile de artă și muzeele (deși colecțiile permanente au fost depozitate în locații sigure); universitățile și școlile secundare au continuat instruirea cu prezență fizică; bicicletele și trotinetele electrice au fost bine întreținute; metroul a continuat să funcționeze; iar calea ferată a deservit orașul ca un ceasornic. Calea ferată, în special, a devenit un simbol al invincibilității sau, literalmente, al caracterului indestructibil”. RTE, televiziunea publică irlandeză, nu uită că invazia a creat o criză umanitară masivă, forțând milioane de ucraineni, în mare parte femei și copii, să fugă spre vest pentru a se adăposti. Încercarea Rusiei de a înlătura rapid guvernul ucrainean a eșuat, dar scopul său rămâne același - de a crea un stat ucrainean slăbit, unul pe care Moscova să îl poată controla și pe care să îl împiedice să se integreze mai strâns cu Occidentul. Această iarnă a fost cea mai grea din războiul de până acum pentru ucraineni, infrastructura energetică a țării fiind afectată de atacurile cu drone și rachete rusești. Penele de curent și încălzire rezultate au însemnat că milioane de ucraineni au fost nevoiți să îndure temperaturi de îngheț în casele lor. Iar Deutsche Welle este de părere că ”unul dintre cei mai importanți factori care întăresc rezistența oamenilor este conștientizarea faptului că războiul Rusiei este unul existențial. Pentru ucraineni, războiul nu este doar despre dreptate, ci despre simpla supraviețuire”.

A fost un stol de păsări? Sau lovitură rusă, ce a provocat accidentul aviatic din dimineața de Crăciun? Presa internațională analizează informațiile existente până în momentul de față. După cum relatează Newsweek, 38 de persoane au fost ucise și zeci au supraviețuit accidentului de avion în Kazahstan în timp ce călătoreau în sudul Rusiei, potrivit oficialilor locali. Speculațiile se răspândesc pe internet cum că Rusia ar fi putut fi responsabilă.Conturile de informații din surse deschise au sugerat că daunele vizibile în imagini, care au fost descrise drept schije de la sistemele de apărare antiaeriană, ar fi putut fi cauza accidentului. The Wall Street Journal, citat de Courrier International, notează, la rândul său, că avionul survola de câteva săptămâni o regiune vizată de drone ucrainene. Cotidianul subliniază că Rusia a doborât 59 de drone în orele premergătoare accidentului.În timp ce Azerbaidjan Airlines a anunțat că nu va mai acoperi destinațiile Groznîi și Makhachkala „până la finalizarea anchetei cu privire la cauzele dezastrului”, relatează Le Soir. Citeste siAvionul Azerbaijan Airlines a suferit „interferențe fizice și tehnice externe” (concluzii anchetă) Potrivit Le Figaro, ”un blogger și expert militar rus, Yuri Podoliaka, a scris pe Telegram că aceste urme sunt similare cu cele care ar putea fi cauzate de „un sistem de rachete antiaeriene”. Un fost expert de la Biroul de Investigații și Analize pentru Siguranța Aviației Civile (BEA) a declarat pentru AFP că „ o mulțime de schije”, indică o explozie.Meduza a dezvoltat această teorie. „În imaginile din spatele fuselajului vedem urme similare cu daunele provocate de o rachetă antiaeriană. În plus, imaginile care apar pe rețelele de socializare arată depresurizarea cabinei și găuri în scaune (probabil din cauza schijelor”, adaugă site-ul. Euronews citează surse guvernamentale azere care au confirmat joi în exclusivitate că o rachetă sol-aer rusă a provocat prăbușirea avionului Azerbaidjan Airlines.Potrivit surselor, racheta a fost trasă timpul activității aeriene de deasupra orașului Groznîi, iar schijele au lovit pasagerii și echipajul de cabină în timp ce racheta a explodat lângă aeronavă, în timpul zborului.Surse guvernamentale au declarat pentru Euronews că aeronavei avariate nu i s-a permis să aterizeze pe niciun aeroport rusesc, în ciuda solicitărilor piloților pentru o aterizare de urgență, și i s-a ordonat să traverseze Marea Caspică spre Aktau, în Kazahstan.BBC transmite că guvernul rus a avertizat împotriva promovării „ipotezelor” cu privire la cauza prăbușirii. Unii experți în aviație au sugerat că avionul Azerbaidjan Airlines a fost lovit de sistemele de apărare aeriană deasupra republicii ruse Cecenia, iar presa de stat din Azerbaidjan citează oficiali spunând că o rachetă rusă este responsabilă. Înainte de a cădea în apropierea orașului kazah Aktau, avionul a fost deviat peste Marea Caspică, de la destinația sa din Cecenia, către vestul Kazahstanului.

Președintele ales al Statelor Unite nu-și ascunde intenția de a prelua Groenlanda, teritoriu autonom aflat în componența Danemarcei, stat membru al Uniunii Europene. Presa internațională analizează declarațiile lui Donald Trump și motivațiile din spatele acestora. După cum relatează Newsweek, Donald Trump a spus că deținerea și controlul Groenlandei este o „necesitate absolută” pentru Statele Unite. Trump a scris duminică pe rețeaua sa Truth Social că, ”în scopul securității naționale și al libertății în întreaga lume, Statele Unite ale Americii consideră că proprietatea și controlul Groenlandei sunt o necesitate absolută”.Trump a făcut aceste comentarii într-o postare în care l-a anunțat pe cofondatorul PayPal, Ken Howery, drept alegerea sa pentru ambasadorul SUA în Danemarca. Groenlanda este un teritoriu autonom al Danemarcei.Bloomberg amintește că ”propunerea lui Trump de a cumpăra Groenlanda în 2019 a declanșat tensiuni între SUA și Danemarca, prim-ministrul Mette Frederiksen descriind-o atunci drept „absurdă”, arătând clar că Groenlanda nu este de vânzare.Interesul reînnoit pentru Groenlanda vine în momentul în care Trump a amenințat că va relua controlul și asupra Canalului Panama. La începutul săptămânii trecute a sugerat din nou că vecina Canada ar putea deveni cel de-al 51-lea stat al SUA.Groenlanda este deja crucială pentru apărarea națională americană, fiind gazda unei baze aeriene americane și a unei stații radar. Războiul din Ucraina a crescut dramatic valoarea militară a teritoriului pentru SUA și NATO, având în vedere locația strategică a insulei între Arctica și Atlanticul de Nord”.Dar, după cum comentează The Daily Beast, ”se pare că viitorul președinte este mult mai interesat de rezervele de cărbune, zinc și cupru ale insulei decât de perspectivele imobiliare tradiționale.Groenlanda găzduiește, de asemenea, cea mai nordică bază militară din SUA, , care ajută la furnizarea de informații cruciale pentru avertismentele legate de rachete și supravegherea spațiului aerian”. Dar, de partea sa Europa își pregătește cursa pentru metalele rare din Groenlanda, explică publicația daneză Politiken, preluată de Courrier International.”Dependentă de China, Uniunea Europeană lansează o ofensivă de farmec pentru a pune mâna pe numeroasele metale și minerale prezente în subsolul Groenlandei. Prin urmare, Comisia Europeană are acum ochii îndreptați către Groenlanda, teritoriu autonom, parte a Regatului Danemarcei, stat membru al Uniunii Europene. Subsolul Groenlandei ar conține nu mai puțin de 25 din cele 34 de minerale și metale pe care Uniunea Europeană le consideră a fi cele mai importante pentru evoluția sa tehnologică. Deci, UE are nevoie de Groenlanda, dar se pare că și Groenlanda are nevoie și de UE.Erik Jensen, responsabil pentru finanțe și afaceri fiscale în guvernul groenlandez, subliniază pentru Politiken că Groenlanda dorește o dezvoltare masivă a industriei sale miniere.Aceasta ar putea într-adevăr să creeze o parte importantă a fundamentelor economice care ar permite Groenlandei, în doar cinci-zece ani, să devină o națiune independentă”.

Un gest atipic, cu motivații încă neclare. Presa internațională analizează atacul de la târgul de Crăciun de la Magdeburg, al cărui autor este considerat Taleb Al-Abdulmohsen, un medic saudit în vârstă de 50 de ani. El se află în Germania din 2006 și s-a manifestat împotriva islamului, cu simpatii de extremă dreapta. Atacul asupra târgului de Crăciun din Magdeburg ar putea exacerba dezbaterea politică, titrează Le Monde.În timp ce The New York Times notează că, de îndată ce naționalitatea principalului suspect a fost dezvăluită în presă, cazul „a alimentat dezbaterile polarizante asupra imigrației necontrolate care au marcat Germania în ultimii ani, în condițiile în care țara se confruntă cu alegeri anticipate în februarie”, relatează The New York Times.Totuși, ”multe lucruri rămân neclare”, consideră Der Spiegel. Potrivit săptămânalului german, „motivul pentru care atacatorul a condus mașina direct în piața de Crăciun rămâne un mister”, dar „motivația islamistă” a atacului „pare imposibilă”.Dar, după cum observă Liberation, ”cu toate că motivul exact al actului încă nu era clar,(...) în Franța, politicieni de dreapta și de extremă dreapta, precum Jordan Bardella, de la Reuniunea Națională,, au denunțat un „atac islamist”. Ministrul președinte al Saxonia-Anhalt, Reiner Haseloff, a fost totuși mai precaut, vorbind despre un eveniment teribil, mai ales în preajma Crăciunului”. Guvernul german se zguduie, transmite Politico”Țara se află în focurile unei campanii electorale dominate de problemele migrației și economiei eșuate. Tragedia și posibila motivație din spatele ei au declanșat un flux de revendicări din partea politicienilor din toate părțile, pe măsură ce natura atipică a atacului a început să prindă contur.Rapoartele sugerau că autoritățile germane fuseseră avertizate cu privire la suspectul atacator. El susține partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), care se află în prezent pe locul doi în sondajele de opinie”.Și Le Figaro scrie că, ”pe rețelele de socializare, suspectul s-a dovedit foarte implicat politic și s-a prezentat ca un activist anti-Islam. Recent, el a postat o mulțime de mesaje care preluau discursul extremei drepte germane și sloganuri ale partidului AfD cerând închiderea granițelor. El credea că guvernul are un plan secret de islamizare a țării. Bărbatul, care nu a fost înregistrat ca extremist și nici monitorizat de poliție, a contribuit în mod regulat la site-uri conspiraționiste sau de identitate americană”.Taleb Al-Abdulmohsen s-a îndepărtat de credința sa musulmană cu mulți ani în urmă și a devenit „un critic înverșunat al islamului”, indică The Financial Times.„El și-a exprimat, de asemenea, admirația pentru partidul de extremă dreaptă Alternativa pentru Germania (AfD), și a acuzat autoritățile germane că nu au făcut suficient pentru a lupta împotriva islamismului”, adaugă cotidianul britanic .The Financial Times adaugă că în 2019, „a dat interviuri pentru două ziare germane despre activitățile sale, în care și-a exprimat ura față de islam”.

Președintele ales al SUA, Donald Trump, a stârnit o controversă miercuri, sugerând că vecinul său nordic, Canada, s-ar putea alătura Statelor Unite drept cel de-al 51-lea stat. Postând pe rețeaua sa, Truth Social, Trump a susținut că „mulți canadieni” ar sprijini ideea. Din Canada, lucrurile se văd un pic altfel, arată comentatorii. Business Standard observă că ”nu este prima dată când Trump vântură această idee. În timpul unei cine cu premierul canadian Justin Trudeau la proprietatea sa din Mar-a-Lago în noiembrie, Trump ar fi glumit despre fuziunea celor două țări.Cu toate acestea, comentariile au stârnit reacții mixte. Unii oficiali canadieni au numit remarcile „deloc amuzante” și „umilitoare”, mai ales după demisia vicepremierului canadian Chrystia Freeland la începutul acestei săptămâni, ceea ce a sporit instabilitatea politică din Ottawa.FirstPost notează că ”luna trecută, președintele ales a anunțat intenția de a impune un tarif de 25% pentru produsele importate din Canada și Mexic, cu un tarif suplimentar de 10% pentru China.Trump a spus că toate acestea îi vor presa pe acești partenerii comerciali să ia măsuri mai puternice împotriva fluxului de fentanil și alte droguri în SUA și pentru a spori securitatea la frontieră”.După cum transmite Euronews, economiștii au avertizat că astfel de tarife ar afecta în mod semnificativ economia canadiană. Canada trimite aproximativ 75% din totalul exporturilor sale către SUA.„Lucrurile pe care le vindem Statelor Unite sunt lucrurile de care ei au cu adevărat nevoie. Le vindem petrol, le vindem electricitate, le vindem minerale și metale esențiale” , spunea ministra acum demisionată Chrystia Freeland după anunțul lui Trump din noiembrie, potrivit Euronews.„Lovește acolo unde doare”Potrivit Le Parisien, intenția președintelui ales de a crește taxele vamale la 25% pentru vecinii săi mexicani și canadieni a creat un val de șoc în Canada. În ceea ce privește ocuparea forței de muncă, aproape 2 milioane de oameni din Canada depind de exporturi, dintr-o populație de aproximativ 41 de milioane.Fostul consilier al lui Justin Trudeau, Gerry Butts, a apreciat pe rețelele de socializare că Donald Trump „lovește acolo unde doare”.Deși este adevărat că ideea unei integrări mai strânse cu Statele Unite a fost deja discutată, „nimic nu poate fi un obstacol mai mare în calea acestei idei decât însăși prezența lui Donald Trump la putere la Washington”, explică Max Cameron, profesor de științe politice la Universitatea British Columbia. Potrivit acestuia, „totul face parte dintr-o formă de intimidare care este modul lui de a aborda negocierile”.Iar Newsweek apreciază că ”cel mai mare obstacol în calea aderării Canadei la Uniune este faptul că majoritatea canadienilor se opun ideii. Niciun partid politic canadian important nu susține planul, în timp ce un sondaj Leger de 1.520 de canadieni efectuat între 6 și 9 decembrie a constatat că doar 13% ar fi pentru, iar 82% s-au opus activ.Un sondaj al Institutului Environics/Toronto Metropolitan University cu 2.016 canadieni, între 9 și 23 septembrie, a constatat că, dacă Canada ar fi votat la alegerile prezidențiale din SUA, 60% ar fi susținut-o pe Harris față de 21% pe Trump.Vecinul nordic al Americii are în prezent politici mult mai de stânga privind controlul armelor, îngrijirea sănătății și avortul.

Presa internațională analizează consecințele uciderii, într-un atentat cu bombă, a generalului rus Igor Kirilov, în fața unui imobil din Moscova. Comentatorii nu uită responsabilitatea lui Kirilov în atacurile cu arme chimice interzise pe frontul ucrainean. Los Angeles Times se întreabă dacă nu cumva asasinarea generalului rus la Moscova semnifică intrarea într-o nouă fază a războiului.”Unii analiști au subliniat că asasinatul a fost un preludiu probabil al discuțiilor în care Rusia și Ucraina vor căuta fiecare cu disperare să evite a intra dintr-o poziție de slăbiciune percepută”.„Cred că este o escaladare semnificativă”, a spus analistul Ian Bremmer, invocând rangul și importanța lui Kirillov. Analistul citat de LA Times a sugerat că mișcările ambelor părți în conflict au reflectat probabil convingerea că „negocierile vor veni în curând”.BBC amintește că, pentru unii din Occident, ”generalul-locotenent Kirillov a fost un personaj ridicol, aproape comic, predispus să susțină teorii ciudate, fără nicio bază de fapt. El a susținut că virusul Covid a fost un complot american menit a infecta Rusia, de exemplu.Dar nu este nimic comic în privința ordinului pe care se presupune că l-a dat privind utilizarea agentului chimic cloropicrin împotriva trupelor ucrainene aflate în tranșeele din prima linie din Donbas.Cloropicrina, folosită în Primul Război Mondial, este un gaz toxic pentru controlul revoltelor, a cărui utilizare în război este interzisă.Provoacă iritații și dureri extreme în ochi și plămâni și - deși de obicei nu este letală în spații deschise unde se poate dispersa - are un beneficiu tactic evident pe câmpul de luptă”.”Tehnici israeliene”Și, după cum constată The Independent, „chiar și înalții oficiali sunt de înlocuit. Totuși, a demonstra că astfel de ofițeri superiori sunt vulnerabili poate fi o lovitură pentru prestigiul unui regim, cu un efect și mai mare asupra moralului inamicului.Faptul că purtătorii de cuvânt ruși au dat vina pe „anglo-saxoni” pentru asasinarea generalului Kirillov este un semn că Kremlinul nu vrea să lase Ucraina să-și asume pe deplin meritul pentru uciderea sa. Mult mai bine este să-l învinovățim pe James Bond decât să acceptăm că inamicul ucrainean disprețuit poate lovi chiar în Moscova.” (Sursa: Eurotopics)La Repubblica nu are prea multe îndoieli că serviciul ucrainean SBU a efectuat atacul:„‘Tehnici israeliene’, spun analiștii ucraineni, citând cuvântul magic cel mai des folosit de cei care vor să arate cum să te aperi împotriva rușilor: nu implora NATO să ajute, ci transformă societatea într-o mașinărie de război care poate lovi oriunde. Atacul cu bombă a fost o operațiune specială a SBU”, susțin deschis sursele agenției.”(Sursa: Eurotopics)Iar publicația ucraineană Gazeta.ua conchide: în definitiv, Kirillov a fost o țintă legitimă:„Decedatul era un criminal de război - din ordinul său, atacatorii ruși au primit agentul chimic cloropicrin, a cărui utilizare este interzisă în scopuri militare și l-au folosit în mod repetat asupra trupelor ucrainene.Ei au postat online videoclipuri cu crimele lor. Acesta este motivul pentru care SBU a adus acuzații împotriva lui Kirillov.” (Sursa: Eurotopics)